Laboratorul propriu-zis al actului interpretativ de calitate este, se știe, repetiția. În toate stadiile însușirii pieselor, de la descifrarea la șlefuirea lor, repetițiile (la unele dintre ele chiar am asistat) sub mâna lui Remus Tașcău, constituie o înaltă școală de pedagogie privind atât cântul individual cât și pe cel colectiv (cel din urmă definind formația, ca garant al transparenței, acurateții, omogenității, etc.), starea vocală a grupurilor și a ansamblului, pentru a cărei obținere se face nu doar „încălzirea” vocilor ci se desfășoară și unele studii specifice.

Remus Tașcău este un muzician de ales orizont artistic și cultural, preocupat în permanență de repertoriul pe care îl cultivă, în raport desigur și cu posibilitățile corului. El revine aproape obsesiv la complexa problematică pe care o ridică o piesă, un grup de lucrări asociate sau un întreg program. Am petrecut nenumărate ore cu Remus Tașcău dezbătând astfel de probleme, de întrebări iscate de imediatul unui program dar și de perspectivele unei strategii ideale, având întotdeauna senzația că maestrul, în ciuda părerilor pe care mi le solicita, avea să-și rezolve singur, prin adânci și chinuitoare meditații, între neliniști și certitudini, traseele cele mai adecvate întru atingerea etapelor superioare ale artisticului.

Demn urmaș al vajnicilor lugojeni, identificându-și destinul cu acela al Corului „Ion Vidu”, Remus Tașcău este un exponent de frunte al vieșii noastre muzicale. Îi urăm viață lungă și succese în profesie.