Îl cunosc pe Remus Tașcău de aproape 30 de ani, timp în care am avut – cu o întrerupere de opt ani – prilejul să-i urmăresc evoluția artistică și măiestria dirijorală. Fie că a fost vorba de interpretarea unor compoziții corale de ale mele, fie că a prezentat în concerte sau în concursuri lucrări de toate genurile și din toate epocile muzicale, interpretările sale au fost caracterizate întotdeauna de o maximă exigență tehnică și artistică. Obsedat de perfecțiune, și-a îngreunat nu numai lui viața, dar și a acelora, de la care aștepta îndeplinirea exigențelor sale. Rezultatul muncii i-a dat însă întotdeauna dreptate. Ceea ce realizează Remus Tașcău pe planul cântatului coral are valoare internațională. Remus Tașcău cunoaște tainele cântului coral la perfecțiune, ceea ce îi dă posibilitatea de a îmbina în mod original exigențele stilistice cu o profundă emoționalitate artistică. Dar, Remus Tașcău este, înainte de toate, un magician al sunetului. Sub bagheta lui magică, sonoritățile își schimbă frumusețile, precum raza de lumină frântă în luciul diamantului șlefuit: când maiestuos-strălucitor, când cristalin-diafan, când senzual-voluptuos, dar mereu de o aleasă și nobilă simțire. În felul acesta, corul „Ion Vidu” a căpătat o sonoritate proprie, inconfundabilă, la fel ca și stilul de interpretare inconfundabil al maestrului său. Ce face, de pildă, Remus Tașcău în madrigalul „Matona mia cara” de Orlando di Lasso, sau în prelucrarea lui Sabin Drăgoi „Trandafir de pe răzoare”, pentru a numi numai două piese, stilistic atât de diferite, este artă corală pură. Bunul simț și marea sa muzicalitate îi permit libertăți de interpretare, ce nu sunt la îndemâna oricui, dar care, prin originalitatea lor, prin realizarea tehnică perfectă și prin marea expresie și emoție artistică pe care le transmit, sunt unicate.

Personal, am avut marea satisfacție de a asculta, într-o interpretare desăvârșită, o compoziție corală proprie care-mi este deosebit de drag㠖 „Lumină lin㔠-, un poem coral în stil bizantin, pe versuri de Ioan Alexandru. Mulțumesc încă o dată lui Remus Tașcău și admirabililor săi coriști pentru acest dar minunat. Interpretarea acestei piese mi-a mers la suflet, a trezit în mine vechi și noi emoții, m-a făcut să retrăiesc o anumită perioadă de viață, nu tocmai ușoară pentru mine.

Datorez admirație pentru magnificele realizări artistice nu numai lui Remus Tașcău, ci și coriștilor săi, care au dat dovadă nu numai de talent muzical și de o desăvârșită disciplină artistică, dar și de suficient㠄capacitate de suferinț㔠pentru a putea face față exigențelor „celibidachiene” ale mestrului lor. Cu dragoste și cele mai bune urări pentru viitor.