::: ISTORIC :::

English

prima pagina

ultimele informatii

contact

Istoric

Miracolul firii, graţia divină sau harul întrupat din frumos sigilează destinul unui ţinut ori al unui oraş conferindu-i atribute de perenitate. Lugojul a rimat dintotdeauna armonios cu muzica, iar locuitorii săi au desluşit în arta cântecului coral virtualităţi cultivate iniţial ca expresie a unui puternic sentiment identitar de afirmare patetică a conştiinţei naţionale şi apoi de desăvârşire a unor înzestrări native excepţionale – transmise de la o generaţie la alta instituind astfel o nobilă tradiţie.

Aici fiinteaza înca din 1810 (daca nu chiar din 1808) un cor al bisericii ortodoxe, cor care, extinzându-si activitatea si în sfera muzicii laice, se institutionalizeaza, obtine un statut oficial sub denumirea Reuniunea de Cântari si Muzica. Venirea în fruntea formatiei, în 1889, a unei personalitati de talia lui Ion Vidu a însemnat propulsarea pe plan national a corului lugojan. În Banat, timp de decenii, „Corul lui Vidu”, cum era el unanim cunoscut, a fost o adevarata institutie-pilot pentru miscarea corala din acest colt de tara.

Bucuria de a cânta devenea un liant spiritual, iar dintre toate corurile urbei se detaşa prin entuziasmul şi ardoarea comuniunii sufleteşti a membrilor săi cel condus de Ion Vidu, reputat pedagog şi compozitor, autorul unor lucrări generoase ce înnobilează patrimoniul muzicii corale. Succesorii săi, maeştrii Filaret Barbu şi Dimitrie Stan i-au continuat cu sârg şi devoţiune opera, lărgind substanţial repertoriul formaţiei, menţinând vie emulaţia artistică şi consolidând prestigiul naţional al corului.

Traseul ascendent al biografiei coralei „Ion Vidu” care fiinţează sub egida Casei de Cultură şi este patronată de Municipalitatea Lugoj, se întregeşte în chip limpede şi convingător prin preluarea baghetei, în 1968, de către un muzician înzestrat şi impetuos, profesorul Remus Taşcău, care în pofida tinereţii îşi impune consecvent şi tenace un program estetic personal îndrăzneţ şi novator, împlinit exemplar în cei aprope şase luştrii de prezenţă neîntreruptă în faţa pupitrului. Format la şcoala clujeană a unor magiştri de anvergură ca Dorin Pop, Tudor Jarda sau Dan Voiculescu tânărul dirijor şi-a nuanţat în timp viziunea şi capacitatea de a modela ansamblul, autoritatea sa fiind rezultanta îngemănării unui larg orizont artistic cu o sensibilitate mereu trează şi un temperament înnăscut pentru o asemenea menire ce solicită deopotrivă rigoare şi cutezanţă, interiorizare şi patos, reflexivitate şi putere de sugestie, pasiune şi pronunţat contur expresiv al interpretării, iar mai presus de toate, forţa iradiantă a vocaţiei artisdtice.

În structura repertoriului coralei „Ion Vidu” aveau să se regăsească peste patru veacuri de creaţie muzicală, de la Palestrina şi Monteverdi, la Poulenc şi Milhaud, fără a omite, desigur, fecundele incursiuni în baroc, clasicism sau romantism precum şi strălucitele abordări ale operelor autorilor români, de la Sabin Drăgoi, Marţian Negrea şi Paul Constantinescu (premiul Uniunii Compozitorilor acordat pentru tălmăcirea lucrării Mioriţa) la Sigismund Toduţă, Tudor Jarda, Alexandru Paşcanu sau Adrian Pop.

Pentru destinul şi receptarea critică a incontestabilelor reuşite ale formaţiei, emblematice au fost contribuţiile sale remarcabile la interpretarea unor opusuri vocal-simfonice de largă respiraţie (de la Orfeu şi Euridice de Gluck şi Acis şi Galatea de Haendel, la opusurile beethoveniene: Simfonia a IX-a, Fantezia pentru pian, cor şi orchestră şi Recviemul verdian) în ilustre companii artistice: dirijorii Mihai Brediceanu, Nicolae Boboc, Remus Georgescu, Peter Oschanitzky; prima orchestră simfonică a ţării, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti şi instituţia similară din Timişoara; mari solişti ca Sanda Ilca-Şandru, Martha Kessler, Edith Simon, Corina Circa, Pompei Hărăşteanu, Ionel Voineag şi alţi importanţi interpreţi din străinătate. Concertele vocal-simfonice au reprezentat deopotrivă o stimulativă provocare artistică, o ispititoare invitaţie la autodepăşire şi o meritorie confirmare a capacităţii de concentrare în atingerea unui ţel de către o formaţie ce a compensat absenţa statutului profesionist printr-o formidabilă ambiţie de învingător. De altminteri, evidenţiind evoluţia sa sub cupola Ateneului Român, muzicologul dr. Gheorghe Firca avea să noteze în revista „Muzica”: „Sub îndrumarea lui Remus Taşcău, un dirijor a cărui carte de vizită a fost remisă celor în drept, corul „Ion Vidu” a devenit un partener egal al Filarmonicii bucureştene”.

prima pagina

istoric

prezent

dirijor